Wednesday 13th December 2017 08:51:55 PM
Autentificare

Autentificare

Nume utilizator
Parola
Tine-ma minte

Accidentul din M-ții Retezat, 22 aprilie. Comentarii și completări.

Completările Federației Române de Alpinism și Escaladă (F.R.A.E.) la răspunsul din data de 09.06.2017 al Ministerului Tineretului și Sportului către d-na Larisa Ghițulescu, cu referire la întrebările și comentariile adresate F.R.A.E. și MTS de d-nei în urma accidentului din M-ții Retezat din 22.04.2017

(a se vedea întrebările și comentariile d-nei Ghițulescu aici https://www.facebook.com/larisa.ghitulescu/posts/10210460650927303 și răspunsul MTS aici https://www.facebook.com/larisa.ghitulescu/posts/10210879193470605?pnref=story)

  1. Cum veți acționa, concret, pentru a corecta actuala stare de fapt, pe următoarele paliere?: 

a.      LEGISLATIV: Actualizarea legilor astfel încât copiii să nu mai fie expuși la altitudine mare* - expediții cu girul MTS în țările unde sunt munți înalți -, dar și în situații în care sunt avertizări de risc iminent de avalanșă - cazul Retezat.

Context: În multe țări accesul copiilor la altitudine ridicată este interzis prin lege. „Dacă ai sub 14 ani nu ți se permite accesul. Procedura e de a în judecată statul argentinian și de a obține hotărâre judecătorească” – declarație Ovidiu Popescu, despre ascensiunea Getei

Răspuns:

Citat: „(…) actualizarea legilor astfel încât copiii să nu mai fie expuși la altitudine mare”, cu referire la raportul „Consensus Statement UIAA Medical Commission, vol. 9, Children at Altitude, 2008”, Meijer, H.J. & Jean, D.

F.R.A.E consideră necesar a sublinia câteva aspecte ce reies atât din raportul mai sus menționat, cât și din alte documente ce aus stat la baza formulării acestuia, între altele, declarația din 12 martie 2001 „Children at High Altitude: an International Consensus Statement by an Ad Hoc Committee of the International Society for Mountain Medicine” (ISMM – Societatea Internațională pentru Medicină Montană), care vizează posibilele efecte ale altitudinii înalte asupra copiilor:

I.    Există foarte puține date concrete care să dovedească posibilele efecte pe care altitudinea înaltă le-ar putea avea asupra copiilor. (Although altitude travel is without incident for most, some of these children develop symptoms that may be attributed to altitude exposure, but there has been little documentation in the medical or scientific literature. Here we outline cases where available.)

II.  Cu toate acestea, conform observațiilor studiilor, doar o parte dintre copii dezvoltă simptome care ar putea fi atribuite expunerii la altitudini înalte (idem citatul anterior)

III. După trecerea în revistă a celor câteva cazuri de presupuse manifestări ale afecțiunilor de altitudine, cercetătorii concluzionează:

a)    Incidența răului de altitudine pare să fie similară celei observate la adulți (The incidence of AMS in children seems to be the same as that observed in adults)

b)      Copiii care locuiesc la altitudini mici probabil că nu au un risc mai crescut de a dezvolta edem pulmonar, comparativ cu adulții. Doar copiii care locuiesc în mod obișnuit la altitudini înalte au o predispoziție mai mare de a dezvolta edem pulmonar la revenirea la înălțime (Lowland children probably have no increased risk of HAPE compared to adults. Children resident at high altitude are more likely than adults to develop reentry HAPE)

c)    Nu există informații despre incidența edemului cerebral la copii, și nici cazuri prezentate în literatura de specialitate (There is no published information about the incidence of HACE in children and no case reports in the literature.)

d)     La copiii de peste 8 ani se presupune că afecțiunile asociate înălțimii se vor prezenta în mod similar ca în cazul adulților (In older children (>8 years), it is assumed that altitude illness will present in much the same way as it does in adults.)

În sprijinul acestor afirmații vine și un al treilea studiu, citat și de British Moutaineering Council (BMC) – organism de referință pentru activitatea alpiniștilor și cățărătorilor. Articolul este disponibil aici: https://www.thebmc.co.uk/children-at-altitude, iar studiul citat este [Stokes SHM, Kalson NS, Frost H et al. Adolescents with Altitude: Young people do well on Kilimanjaro. Arch Dis Child 2009; 94: 562-563]

Studiul, publicat în 2009, a inclus 295 adulți cu vârste cuprinse între 18 – 70 de ani, și 16 copii cu vârste între 11 – 17 ani. Acestora le-au fost analizate datele fiziologice (tensiunea arterială, pulsul, nivelul de oxigen din sânge) și incidența răului de altitudine (AMS) în decursul ascensiunilor de 4, 5 sau 6 zile care vizau atingerea vârfului Uhuru din Kilimanjaro, Tanzania.

Concluziile studiului au fost următoarele:

I. Nu s-au înregistrat diferențe semnificative între adulți și copii în ce privește incidența manifestărilor cauzate de răul de altitudine (AMS) în niciuna dintre zilele studiului;

II. Cu toate că rezultatele măsurătorilor fiziologice au sugerat posibile diferențe între adulți și copii în privința nivelului de oxigen din sânge, similitudinile pulsului și ritmului respirator au arătat că adulții și copiii reacționează în mod similar la altitudini înalte [Although physiology results did suggest some differences between adults and children (e.g. oxygen saturations at 2700m 94.1% vs 95.7% p=0.02 [Mann-Whitney Test]), similarities in heart rate and respiratory rate suggest that adults and children have a similar response to high altitude];

III. Pe scurt, copiii de vârste mai mari nu sunt supuși riscurilor de a dezvolta afecțiuni cauzate de altitudine într-o măsură mai mare decât adulții și se pot ”bucura de altitudine, cu precauție” (Although this is a small research study, it suggests that older children are not at higher risk of altitude related disease than adults, and can cautiously enjoy high altitude adventure).

În plus față de cele de mai sus, în raportul Consensus Guidelines On Mountain Emergency Medicine And Risk Reduction întocmit în 2001 de membri ai comisiilor medicale UIAA și ICAR, în privința riscurilor specifice altitudinilor mari asupra copiilor, UIAA Medcom specifică:

„În expunerea acută la altitudine, copiii nu sunt supuși mai multor restricții ca adulții (…) Nu se cunoaște exact ce risc există pentru copii în comparație cu adulții, dar, la altitudini moderate (până în 3.000m), acesta nu pare a fi diferit. La altitudini mai mari de 3.000m, informațiile sunt incomplete și se recomandă grijă suplimentară” (Children are not under more restrictions to acute exposure to altitude than adults (…) The relative risk for children compared to adults is not exactly known by now but does not seem to be different at moderate altitude (below 3.000m). Above 3.000m, data are lacking and only caution can be recommended).

Citat: „(…) în situații în care există avertizări de risc iminent de avanlanșă – cazul Retezat”

În prezent, analiza nivologică întocmită de ANM se realizează doar în anumite zone din Carpații românești (masivele Bucegi și Făgăraș), ceea ce face ca datele obținute să fie insuficiente pentru o informare completă. În lipsa unor date concrete, estimările de risc de avanlanșă pentru alte masive sunt relative și la nivel de recomandare. În plus, este responsabilitatea fiecărui alpinist de a evalua condițiile la fața locului, în zona de interes, și de a decide dacă continuă sau nu deplasarea.

De aceea, suntem de părere că accidentul din 22 aprilie trebuie să aibă ca efect creșterea activității de nivologie în România, precum și îmbunătățirea nivelului de informare și educație a practicanților, amatori sau profesioniști, de sporturi sau activități montane, cu implicarea tuturor organelor acreditate, publice sau private, în acest demers. Interzicerea accesului turiştilor sau sportivilor în anumite zone montane sau perioade nu este o soluție pe termen lung și nu oferă bazele unei dezvoltări coerente și continue a activităților turistice sau sportive alpine.

Afirmație: „În multe țări, accesul copiilor la altitudine ridicată este interzis prin lege”

În mod suveran și independent, fiecare stat are dreptul și libertatea să își definească propria legislație, ținând cont, într-o măsură mai mică sau mai mare, de reglementările internaționale din diverse domenii, de convențiile internaționale etc.

Din cunoștințele F.R.A.E., doar 4 țări limitează accesul persoanelor minore pe anumite vârfuri montane, anume:

  • Argentina - vârsta minimă pentru ascensiunea Vf. Aconcagua, 14 ani. În ciuda acestei limitări, așa cum este precizat pe site-ul oficial al Parcului Provincial Aconcagua, există posibilitatea de a se dobândi permis de acces la peste 3.000m în baza dosarului medical și a activității și palmaresului sportive anterioare. În perioada 2002 – 2014, mai multe persoane, cu vârste cuprinse între 9 și 13 ani, au obținut acest permis.
  • Nepal, China – vârsta minimă pentru ascensiunea Vf. Everest, 16 ani (impusă după ce, în 2010 și 2014, au avut loc 2 atingeri ale vârfului de persoane în vârstă de 13 ani);
  • Tanzania – vârsta minimă pentru atingerea Vf. Kilimanjaro, 10 ani.

Prin opoziție, alte state permit accesul neîngrădit al copiilor la altitudini ridicate: USA – Denali (Alaska) 6.190 m, Mexic – Pico de Orizaba 5.636m, Chile – Ojos del Salado 6.893m, Rusia – Elbrus 5.642m, Iran – Damavand 5.610m, și multe altele.       

b.      COMPORTAMENT ASUMAT AL ORGANISMELOR DE PROFIL (MINISTER, FEDERAȚIE, CLUBURI SPORTIVE)

Context: Există declarații oficiale ale unor alpiniști din țări cu tradiție, pioniere în alpinism, care spun că limita maximă pentru un copil de 12-13 ani ar fi 4.000m (bit.ly/2p6b6Yb). Geta Popescu se afla în program de antrenament pentru a escalada Lenin Peak (7.134m) și a fost premiată recent de federația din subordinea Ministerului – „la alpinism de altitudine, categoria copii” pentru o ascensiune până la 6.961m (Aconcagua).

Este și poziția vehementă a Asociației Ghizilor Montani din România: “Considerăm neavenite goana după recorduri de varstă care NU au nici o relevanță din punct de vedere alpinistic și mai ales promovarea și sprijinirea acestor demersuri ca pe niste valori": http://bit.ly/2poblhN

În România, accesul pe munte, ca și în orice altă zonă naturală publică, este un drept garantat prin lege atât adulților, cât și minorilor, indiferent de vârsta acestora. La nivel internațional, diverse organisme de profil (federații, asociații, cluburi montane) militează pentru accesul neîngrădit, dar responsabil, în zone montane, pentru practicarea sporturilor specifice.

Afirmație: „Există declarații oficiale ale unor alpiniști din țări cu tradiție, pioniere în alpinism, care spun că limita maximă pentru un copil de 12-13 ani ar fi 4.000m”

În primul rând, declarațiile oficiale ale unor alpiniști din țări cu tradiție la care se face referire reprezintă, de fapt, o declarație a d-lui Boguslaw Margel, președintele Clubului Alpin Polonez – conform linkului de Internet citat.

Fără a nega pregătirea și experiența domnului Margel, F.R.A.E consideră că o părere avizată legată de vârsta potrivită pentru ascensiunile la altitudini înalte poate veni doar din partea unei echipe interdisciplinare de specialiști, care să includă mai ales medici – trimitere la pct. a mai sus.

În al doilea rând, autoritatea globală în escaladă și sporturi montane, recunoscută ca atare de către Comitetul Olimpic Internațional (IOC) – Federația Internațională de Escaladă și Alpinism (UIAA) – comanditar al unora dintre cercetările menționate la pct. a mai sus – acceptă o vârstă minimă de 10 ani pentru programele sale internaționale de alpinism pentru tineret.

Ca entitate dedicată sportului, prin statutul său Cap. IV, art. 5, Federația Română de Alpinism și Escaladă (F.R.A.E.) „încurajează, dezvoltă şi acordă sprijin practicării tuturor formelor de alpinism (…) și atragerea tineretului (…) în activitățile Federației”. În plus, se aliniază nu numai îndrumărilor generale UIAA, dar și misiunii UIAA Commission for Youth, anume:

„Să încurajeze, susțină și reprezinte dezvoltarea alpinismului și escaladei cu copii și persoane tinere, la orice nivel, începător sau performer, în toată lumea, prin programe de pregătire, evenimente și proiecte; promovarea acestora drept o activitate de mare valoare socială și educațională, încurajând un stil de viață sănătos și respect pentru mediu”.

Afirmații:

„Geta Popescu se afla în program de antrenament pentru a escalada Lenin Peak (7.134m) și a fost premiată recent de federația din subordinea Ministerului – „la alpinism de altitudine, categoria copii” pentru o ascensiune până la 6.961m (Aconcagua)”.

„O ascensiune interzisă în Argentina devine valoare națională în România”

În România, Legea educației fizice și sportului 69/2000 menționează: ”Practicarea educaţiei fizice şi sportului este un drept al persoanei, fără nici o discriminare, garantat de stat”. 

Alpinismul este ramură sportivă oficial recunoscută în România. Conform legii, atât minorii, cât și persoanele adulte pot practica acest sport, într-un cadru protejat și acreditat. Prin activitatea sa, Federaţia, conştientă fiind de caracterul de aventură şi risc al unora dintre sporturile sale, încurajează în toate privinţele şi prin toate mijloacele conştientizarea practicanţilor în privinţa pericolelor şi a necesităţii practicării în condiţii de maximă siguranţă a sporturilor Federaţiei.

F.R.A.E. este dedicată recunoașterii oricărei realizări sportive montane făcute cu respectarea restricțiilor locale. Din cunoștințele noastre, expedițiile în străinătate la care a luat parte sportiva Dor Geta Popescu au fost efectuate cu permisiunea fiecărui guvern în parte.

În privința obținerii de recorduri de vârstă în alpinism, ele nu sunt susținute sau promovate de Federație, de-a lungul timpului aceasta luând în considerare, în evaluarea ascensiunilor de acest gen, relevanța și valoarea acestora pentru categoria lor.

  1. Într-un interviu acordat Digi24, Marius Gane, alpinist de altitudine, salvator montan și vice-președinte al Federației Române de Alpinism și Escaladă (FRAE) ** vorbește despre "dispute în interiorul conducerii Federației" pe tema copiilor la altitudine și a încurajării lor, prin validarea și premierea acțiunilor lor. "În mod sigur a fost o încurajare (...), de aceea am votat mereu împotriva acestor premii. Însă acolo era o Comisie întreagă, nu eram singurul care decidea”. 

Interviul, aici: http://bit.ly/2qa6EsB

Pentru o corectă informare a publicului larg, a presei și sponsorilor, vă rugăm publicați procesele verbale/ stenogramele care arată argumentele pro și contra susținerii copiilor la altitudine mare, de către autorități.

Răspuns:

În materie de performanţă în alpinism, F.R.A.E îşi însuşeşte politica în domeniu şi punctele de vedere ale UIAA. Dedicându-se susținerii și dezvoltării sporturilor sale în rândul copiilor și tineretului, F.R.A.E. încurajează practicarea responsabilă a sporturilor sale de către toți membrii săi.

Premiile Sportivul Anului sunt organizate de către F.R.A.E. cu scopul de a oferi recunoaștere publică sportivilor săi de valoare și de a încuraja performanța, indiferent de vârstă, în fiecare dintre sporturile sale. Proiectele nominalizate pentru premiere sunt supuse votului unei comisii formate din membri ai Federației și terțe persoane cu experiență în alpinism.

În ediția 2017, criterii de evaluare au fost:

  • Stil
  • Dificultatea tehnică a traseului;
  • Angajamentul;
  • Altitudinea la care se desfășoară ascensiunea;
  • Nivelul de periculozitate a rutei alese;
  • Genul traseului: escaladă, alpinism mixt artificial combinat cu cățărare liberă, trekking, cățărare de iarnă sau de vară;
  • Conditiile în care a fost parcurs traseul
  • Elementul de inovație
  • Etica alpină

Întrucât, în România, alpinismul la copii este practicat într-o foarte mică măsură, spre deosebire de țări unde acest sport are istorie îndelungată, Comisia a considerat ascensiunile reușite de sportiva Dor Geta Popescu pe vf. Denali, Alaska, și vf. Aconcagua, Argentina, ca meritorii pentru categoria sa de vârstă. S-a luat în calcul angajamentul sportivei, altitudinea și condițiile în care au fost parcurse traseele.

Decizia în favoarea sportivei s-a realizat cu 3 voturi pentru, 1 împotrivă și 1 abținere.

  1. Câte informări interne există în Minister – de când minorii au fost susținuți și promovați de MTS în activitatea lor – asupra efectelor altitudinii asupra organismului și dezvoltării lor?

Răspuns

Deși întrebarea nu este adresată Federației, ne luăm libertatea a oferi un răspuns. Întrucât niciuna dintre expedițiile românești la altitudine mare în care au fost implicate persoane minore nu s-a soldat cu efecte negative generalizate/ acute, F.R.A.E nu a întocmit informări pe acest subiect. Toate analizele medicale necesare deplasării în cadrul acestor expediții s-au realizat, conform legii, de sportivii/ cluburile sportive implicate, la Institutul Național de Medicină Sportivă.

  1. De-a lungul timpului, care au fost medicii sportivi agreați de Minister să supervizeze minorii, așa cum se procedează la alte federații? Care au fost recomandările acestor medici?

Context: În procesul de aclimatizare – indispensabilă oricărei escaladări la altitudine – cei mai mulți alpiniști adulți iau aspirină, zilnic. Sunt alpiniști care înghit medicamente mult mai puternice, care să ajute la fluidizarea circulației sângelui, pentru minimizarea efectelor hipoxiei (lipsa de oxigen îngroașă sângele, de aici cheagurile care pot duce inclusiv la atac cerebral). Care este protocolul medical agreat „la categoria copii”?

Răspuns:

Nici această întrebare nu se adresează direct Federației. Din cunoștințele noastre, în alte federații române sau cluburi naționale de alpinism nu sunt medici care se ocupă în mod expres de sportivii copii și juniori.

La aceste categorii de vârstă, pentru obținerea vizei medicale, sportivii F.R.A.E. efectuează circuitul medical la Institutul Național de Medicină Sportivă la un interval de 6 luni.

Folosirea aspirinei nu este o recomandare medicală validă; în consecință, în alpinism nu există un protocol acceptat nici pentru adulți, nici pentru copii. Un individ sănătos nu prezintă un risc crescut de a face trombă (cheaguri), ca urmare nu există o recomandare medicală de a se administra profilactic anticoagulant. În cazul persoanelor cu tulburări de coagulare și istoric de tromboză este important ca medicul curant să facă o recomandare adecvată. Riscul de a face tromboză venoasă profundă (TVP) nu este accentuat de simpla prezență la altitudini mari, așa cum concluzionează Institute For Altitude Medicine (IFAM) (http://www.altitudemedicine.org/altitude-and-pre-existing-conditions/)

 „Tulburări de coagulare a sângelui: există dezbateri ale experților (n.a. medicali) în privința coagulării mai rapide a sângelui la altitudine. Niciun studiu nu a arătat că persoanele ce practică escalada sau alpinismul sau cele aflate în vizită la altitudini mari prezintă risc crescut de coagulare a sângelui în plămâni (embolie pulmonară, PE) sau picioare (tromboză venoasă profundă, DVT).”

  1. Atunci când apar și se instalează boli specifice altitudinii - ex. tromboză, edem pulmonar, edem cerebral, insuficiență cardiacă -, alpiniștilor li se administrează în regim de urgență diverse medicamente și/sau soluții injectabile (ex. Heparină, Diamox, Dexametazonă – după caz)***.

Care este protocolul medical agreat de MTS în situații de urgență la altitudine, „categoria copii”?

Răspuns:

Idem pct. 3 și 4.

Bolile de altitudine sunt: răul acut de altitudine (AMS), edem pulmonar de mare altitudine (HAPE) și edem cerebral de mare altitudine (HACE). Celelalte boli enunțate – tromboza, insuficiența cardiacă etc. nu sunt tratate individual în studiile de specialiate.

În cazul în care condițiile medicale și diagnosticul preexistente o cer, pacientul este supravegheat de către medic și tratat în consecință. De exemplu, unui pacient cu insuficiență cardiacă este probabil ca medicul să nu-i permită a urca la altitudine, iar dacă acest lucru este necesar (ex: zborul cu avionul), acesta se va face cu un tratament specific.

Documentele menționate la pct. 1. a mai sus indică faptul că atât adulții, cât și copiii pot dezvolta boli de altitudine, principalul factor de risc fiind o aclimatizare incorectă. Aceleași studii arată riscuri similare în cazul copiilor și adulților. De asemenea, tratamentul în cazul copiilor nu este unul diferit. Principalul tratament este coborârea la altitudini mai joase.

***
*consecințele demonstrate asupra sănătății și dezvoltării copiilor se știu încă din 1998, când Andrew J Pollard, cercetător în pediatrie (Marea Britanie), David R Murdoch, specialist în boli infecțioase (Noua Zeelandă) și Peter Bärtsch, profesor de medicină sportivă (Germania) au făcut studii în rândul copiilor până la 14 ani, expuși la altitudine în Colorado (până la 2.835m) și platoul Tibetan (4.550m). Rezultatele acestor cercetări au fost recunoscute și promovate încă din 2008 de UIAA (The International Mountaineering and Climbing Federation), la care Federația Română de Alpinism și Escaladă (FRAE) din subordinea Ministerului Tineretului și Sportului este afiliată, potrivit statutului său publicat pe site (http://www.frae.ro/despre/statut) – Articolul 2, pct 11.
**FRAE este „unica şi singura autorizată din punct de vedere legal să elaboreze strategia naţională de dezvoltare a disciplinei sportive alpinism” – Statutul FRAE, Art.1, alineat 2
***http://theuiaa.org/…/English_UIAA_MedCom_Rec_No_2_AMS_HAPE_…
 

Federația Română de Alpinism și Escaladă

Federația Română de Alpinism și Escaladă (FRAE) este o federație sportivă națională, persoană juridică de drept privat, de utilitate publică, autonomă și apolitică. FRAE s-a constituit în 2002 prin asocierea cluburilor sportive și asociațiilor județene, conform Legii Educației Fizice...

Mai mult...

Newsletter