Alpinismul constă în realizarea de ascensiuni dificile pe munți. Primele obiective în alpinism au constat în atingerea unor vârfuri montane pe ruta cea mai facilă. În timp, acestea au vizat tot mai des parcurgerea unor trasee din ce în ce mai greu abordabile.
Alpinismul este ramură sportivă oficial recunoscută în România. Conform legii, atât minorii, cât și persoanele adulte pot practica acest sport, într-un cadru protejat și acreditat. Prin activitatea sa, F.R.A.E., conştientă fiind de caracterul de autonomie, responsabilitate, aventură şi risc al unora dintre sporturile sale, încurajează în toate privinţele şi prin toate mijloacele conştientizarea practicanţilor în privinţa pericolelor şi a necesităţii practicării în condiţii de maximă siguranţă a sporturilor Federaţiei.
Mișcarea alpină are numeroase fațete. Între ele, alpinismul este o activitate valoroasă din punct de vedere uman, social și cultural, după cum recunoaște Federația Internațională de Alpinism și Escaladă (UIAA):
„Alpinismul este, fără îndoială, un sport, care necesită atât calități atletice, cât și expertiză tehnică. Cu toate acestea, nu este suficient să îl definim prin aceste simple aspecte, nici prin caracteristici cum ar fi explorarea peisajelor fascinante sau simpla căutare a realizării. Alpinismul este toate acestea la un loc și este caracterizat printr-o profundă angajare personală, simțul responsabilității față de sine și ceilalți, cunoașterea cadrului natural și, de asemenea, un „răspuns la tendința care impulsionează omul să treacă de la cunoscut la necunoscut, chiar și în ascensiuni modeste” (Bill Putnam). De la sfârșitul secolului al XVIII-lea, alpinismul s-a dezvoltat într-un ritm extraordinar și continuă să o facă, îmbinându-se cu spiritul natural al omului de a căuta noi realizări, lucru pe care fiecare îl abordează la nivelul său, o caracteristică fundamentală a alpinismului ca activitate”.
Aceste trăsături, complexitatea sa istorică și culturală, au determinat UIAA să militeze pentru includerea alpinismului în patrimoniul cultural intangibil mondial UNESCO, drept componentă de valoare umană și socială remarcabilă și universală, fapt deja împlinit în Franța, și în proces înaintat de realizare în Italia și Elveția, țări cu o importantă moștenire alpină.
Recunoscând toate aceste aspecte, UIAA și F.R.A.E acceptă caracterul de risc al sporturilor lor, și al alpinismului, implicit.
„Alpinismul, escalada și drumeția sunt activități cu specific de aventură în care există posibilitatea rănirii accidentale sau a decesului. Participanții la aceste activități trebuie să fie conștienți de aceste riscuri și să le accepte, ei fiind responsabili pentru propriile acțiuni și implicațiile acestora. Siguranța în toate activitățile asociate alpinismului și escaladei depinde de o conștientizare a pericolelor și de acceptarea propriei responsabilități și autonomii în situații periculoase. Nu trebuie să existe repercursiuni, în sensul răspunderii civile sau penale, asupra proprietarilor sau administratorilor de terenuri pentru accidentări sau daune produse de elemente naturale potențial periculoase cum sunt munții sau stâncile” (extras din Declarația UIAA din 2002 – vezi aici – în engleză).
Alte link-uri utile (engleză):
UIAA Environmental Objectives and Guidelines