Autor: Cristina Călinoiu
Cum Teo Vlad pleacă toamna aceasta din nou într-o expediție, dând alpinismul tehnic la altitudine pe o experiență mult-visată de big wall, în vestitul Salathé Wall din Parcul Național Yosemite, l-am abordat (din nou) cu câteva întrebări mai mult sau mai puțin specifice, într-una dintre foarte rarele sale vizite pe la sala de escaladă din ultima vreme. Rare, pentru că, în ultimul an, antrenamentul și l-a concentrat la stâncă, în ture lungi prin Bucegi, Cheile Bicazului, ori Piatra Craiului, în care a căutat să adune cât mai multă anduranță și, în lipsa unui mediu similar celui țintit, să cațere un grad cât mai ridicat.
Teo, care este echipa și ce trecut are?
Merg acolo cu Vasile Dumitrică; el are o mare experiență legată de cățăratul tradițional, pe fisuri, eu am participat mai mult la întreprinderi alpine. Împreună am făcut două trasee pe care le aveam în plan de multă vreme – Sărutul Pământului și Flamingo, iar zilele trecute am parcurs Xibalba, traseu deschis de Alexandru Lungan și Nagy Rudolf în peretele Văii Albe (din câte știu, asta fiind prima repetare) și Innominata. Sper să continuăm în aceeași linie și în Yosemite.
De ce ați ales Yosemite pentru această expediție? Și de ce Salathé Wall?
Eu mi-am dorit să mă cațăr acolo încă de când am văzut prima data fotografii cu El Capitan. Să tot fie vreo 10 ani. Ulterior am înțeles că e printre Mecca alpinismului și acum cred că e momentul propice. Salathé Wall m-a atras pentru că se zice că ar fi una dintre liniile cele mai naturale din El Capitan și unul dintre cele mai frumoase trasee din lume, este lung, e mai puțin aglomerat decât The Nose (cel mai cunoscut traseu de acolo). Vasile a făcut deja The Nose…
|
Date tehnice:
|
Tu personal când te-ai decis să încerci Salathé?
Am decis să încerc Salathé când mi-am pus problema ce rută să urc pe El Capitan – nu am plecat de la ideea că dacă The Nose e celebru, ăsta și trebuie făcut musai… Voiam o rută la fel de lungă, iar Salathé oferea toate condițiile pentru ce îmi doream eu de la Yosemite.
Care-i planul A pentru această expediție? Dar planul B?
Plecăm pe 28 septembrie, pentru o lună. Planul este să facem 7-10 zile trasee de acomodare cu stânca și cu stilul de cățărare pe fisuri – Vasile are deja o experiență solidă, eu am nevoie de acest intro mai mult ca el – perioadă pe care să o finalizăm eventual cu ruta clasică de pe fața nordică a lui Half Dome. După aceea, să așteptăm o fereastra de vreme bună pentru Salathe și să încercăm ceva mai scurt, dar poate un pic mai greu. Variante sunt multe – Shield e un exemplu. Cum știm deja că socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg, suntem flexibili și vrem să scoatem ce putem mai bun din tura asta în materie de trasee lungi pe granit, luând decizii in funcție de împrejurările de la fața locului.
De ce ai nevoie pentru a urca Salathé Wall? În materie de echipament, pregătire, dar și de bagaj mental.
În opinia mea, e nevoie de o capacitate mare de a suferi (tras bagaje, apa raționalizată, zile succesive în perete, uzura psihică etc.), de acomodare cu specificul de cățărare pe fisuri, de curaj și de pregătire fizică. Echipamentul e voluminos, un mare arsenal și o mică avere: să zicem 35-40 de friend-uri, 25-30 de nuci, sisteme de tracțiune, saci de tras bagajul în perete, echipament de bivuac, 60-70 de carabiniere, scărițe etc. O să vă spun mai exact când revin. ?