În august 2016, Comitetul Internațional Olimpic a aprobat escalada sportivă pentru Jocurile Olimpice de la Tokyo 2020, dar doar 40 de sportivi vor putea participa (20 de femei și 20 de bărbați) și doar o medalie pe sex va fi acordată. Acest fapt înseamnă că cei ce speră la o șansă la Olimpiadă vor trebui să concureze în fiecare dintre cele 3 categorii ale escaladei, într-o ordine prestabilită, viteză – bouldering – dificultate.
Deși întâmpinată cu entuziasm și privită ca o mare realizare pentru acest sport, includerea escaladei între sporturile olimpice aduce cu ea un format special de desfășurare și își are refractarii săi.
| La JO 2020, atleții se vor califica printr-un eveniment olimpic cu format combinat. Fiecare sportiv participă la fiecare dintre cele 3 discipline. Ordinea evenimentelor este fixă (viteză – bouldering – dificultate). Vor fi trei zile de calificări și una pentru finale, iar scorul cumulativ va califica pe primii șase. Cele 3 discipline vor cântări egal în scorul total. Scorul total (cumulativ) din fiecare finală va desemna câștigătorul. Ruta pentru proba de viteză nu se va schimba, ea rămânând aceeași ca în prezent. Validarea de către Comitetul Olimpic Internațional a sistemului de calificare va avea loc în februrarie 2018, în timpul Jocurilor Olimpice de Iarnă, de la Pyeongchang, Corea de Sud. |
Dar ce este escalada-viteză și de unde atracția pentru acest tip de cățărare?
În escalada sportivă, standardul este stabilit de Federația Internațională de Escaladă Sportivă (IFSC). Regulile pentru o competiție oficială IFSC de escaladă-viteză sunt simple: cățărătorii concurează pe două trasee identice, unul lângă celălalt, iar primii care ajung sus câștigă. Timpul este înregistrat de o placă plasată la baza peretelui, pe care sportivul va așeza piciorul de sprijin, și de un senzor de lumină în partea de sus. Traseul este standardizat, la fel oriunde ar fi amenajat. Fiecare concurent poate să se antreneze pe același traseu la orice sală de escaladă care are un perete amenajat pe format. Deși IFSC trebuie să certifice un perete în cazul în care va fi folosit pentru o competiție oficială sau pentru un record de viteză, sălile pot seta un traseu neoficial, aranjând prizele conform specificațiilor IFSC. IFSC obișnuia să impună fiecărui concurent să folosească doi filatori pentru a face față, dar s-a trecut recent la dispozitive automate de filare.
IFSC dispune de trasee de viteză oficiale pentru pereți de 10 metri și 15 metri, dar toate competițiile internaționale sunt organizate pe cel de 15 metri. Recordul mondial poate fi stabilit pe oricare dintre trasee, iar toate încercările de record mondial non-competiționale trebuie să fie sancționate de un oficial desemnat de IFSC. Actualul record de 15 metri la nivel mondial, din aprilie 2017 la Cupa Mondială de Escaladă de la Nanjing se situează la 5,48 secunde, bărbați, obținut de Reza Alipourshena, Iran, și respectiv 7,53 secunde, femei, de către rusoaica Iuliia Kaplina.
{source}
<iframe width=”630″ height=”350″ src=”https://www.youtube.com/embed/J7pJ90W8KAU” frameborder=”0″ allowfullscreen></iframe>
{/source}
Traseul de viteză nu are un grad oficial și este dificil a se numi cu exactitate, escalada viteză fiind în principiu foarte diferită de cea clasică. Se poate, însă, estima că un cățărător recreațional ce poate face un traseu 6a/6a+ (respectiv 6+ grad UIAA) poate parcurge și traseul de viteză. Prizele de mână au o formă specifică, cu diverse modalități de prindere, în funcție de locul în care sunt apucate. La un traseu de viteză, provocarea nu stă în a parcurge traseul, ci a o face într-un timp cât mai scurt.
Părerile despre escalada-viteză sunt împărțite, cum spuneam. Sportivi precum americanul Sean McCall, unul dintre puținii care fac performanță la toate cele 3 discipline, consideră că noul format olimpic, care alătură escalada viteză celorlalte două probe, este binevenit și că nu face decât să adauge spectaculozitate și să dea o șansă egală tuturor disciplinelor. Alții, precum cehul Adam Ondra, cred că este o disciplină arficială, departe de filosofia cățărării și că antrenamentul pentru viteză este în detrimentul celorlalte două probe.
„Când ești în formă bună, te simți fără greutate și parcă ai zbura pe perete” (Sean McColl)
În România, din lipsa unei suprafețe de antrenament potrivite, foarte puțini sportivi și în majoritate de la categoria copii, se pregătesc în această disciplină, și, chiar și când o fac, o fac pe trasee improvizate.
„Cristian (n.r. Râpă) a participat la proba de viteză aici (n.a. la Campionatul Mondial de Escaladă pentru Tineret de la Innsbruck 2017) ca să vedem cum e, cum se simte; este prima oară când se dă pe traseul standardizat. Nu am pus accent pe această probă până acum”, spune Bogdan Dudău, antrenor al lotului national de escaladă copii. Participarea sa la proba de viteză poate fi urmărită aici.
Formatul decis pentru Jocurile Olimpice forțează, cum spuneam, mulți sportivi care s-au axat până acum doar pe bouldering ori dificultate, sau cel mult pe amândouă, să includă viteza în programul lor. Metodele de antrenament variază de la sportiv la sportiv. Râpă, ca și ceilalți copii de la Alpin Club Carpatic București, o face rar, pe trasee diverse în sala de cățărat, cronometrându-se unul pe celălalt. De multe ori, antrenamentul se intensifică înainte de competițiile programate.
Se impune combinarea unor exerciții de forță, explozie și cardio, care, laolaltă cu componenta mentală, să determine viteza și frecvența necesare. Sportivii ce concurează și la această probă în mod frecvent sunt de părere că antrenamentul acesta le-a îmbunătățit performanța în celelalte discipline, bouldering și dificultate, determinând nu numai o mai bună coordonare și continuitate în mișcare, ci și o folosire mai bună a picioarelor.
„Am picioarele mai puternice, iar trenul inferior a devenit foarte atletic” (S. McColl)
Ce este cert este faptul că în decursul unei probe de viteză, poate mai mult ca la celelalte două discipline, clasamentul se poate schimba oricând. De la un start greșit ce se poate întâmpla chiar și celor mai buni (sportivii sunt penalizați, ca și la atletism, dacă nu respectă numărătoarea inversă și pleacă mai devreme, adică în primele 0 – 0,3s), până la o slabă explozie în picioare, alunecarea piciorului pe priză sau chiar ratarea cronometrului de la finalul traseului, erorile pot determina modificări succesive și rapide în clasament. Viteza este, în ansamblul ei, este o probă spectaculoasă, indiferent de categoria de vârstă.